Cultele neoprotestante din Romania

English version: Click here!
Prin termenul de „neoprotestant” se înțeleg acele culte protestante apărute pe teritoriul României începând cu secolul al XIX-lea și recunoscute oficial astăzi. Spre deosebire de occidentul anglo-saxon, unde n-a existat o separare clară între „paleoprotestanți” și „neoprotestanți”, pe teritoriul României au existat două valuri distincte de protestantism:

1. cel inițial, de secol XVI, de unde avem bisericile protestante clasice: reformată (maghiară), unitariană (maghiară), luterană (cu două biserici, una săsească, și una maghiaro-slovacă), și
2. cel modern, începând din secolul XIX, de unde avem cultele numite popular și „pocăite”.

În general, aceste culte sunt destul de similare, și multă lume nu face distincție între ele, însă, văzute din exterior, în linii mari, ele par să se distingă prin următoarele:

1. Cultul baptist – Considerat de unii americani ca încadrându-se undeva la jumătatea drumului dintre protestanții „clasici” și cei „neo-”, este cel mai vechi cult „pocăit”, atât ca istorie proprie (a apărut prin secolul al XVII-lea) cât și ca prezență pe teritoriul României. Numele vine de la practica botezului la vârstă adultă.
2. Penticostalismul – Cel mai numeros cult „pocăit” de la noi, și totodată cel cu cea mai rapidă creștere ca număr de adepți. Apărut în secolul XX ca o mișcare reformistă, pune accent pe „botezul cu Duhul Sfânt” și sunt cunoscuți pentru practica „vorbitului în limbi”. (Merită menționat faptul că această confesiune a avut o puternică răspândire și în rândul populației de etnie romă, și nu doar la noi. De exemplu, și comuna cu cea mai mare proporție de penticostali este una majoritar romă – 70% aparținând acestei etnii)
3. Cultul adventist – numiți uneori și „sâmbetiști”, sunt cunoscuți pentru faptul că au ca zi sfântă sâmbăta și nu, ca alți creștini, duminica. Își au originea în mișcarea milenaristă a milleriților.
4. Martorii lui Iehova – poate cei mai vizibili dintre neoprotestanți, sunt cunoscuți pentru că umblă din ușă în ușă cu revistele „Treziți-vă!” și „Turnul de Veghe”, pentru că îi spun Iehova divinității supreme și pentru faptul că sunt împotriva transfuziilor de sânge.
5. Creștinii după Evanghelie – sunt ceea ce în engleză se numesc Plymouth Brethren, un cult apărut în Irlanda secolului al XIX-lea. N-au pastori plătiți, și au o organizare ecleziastică foarte descentrată, fără ierarhie.
6. Biserica Evanghelică din România – poate cea mai interesantă dintre culte, dat fiind faptul că este unul în întregime autohton, desprinsă din ortodoxie, și nu din originară din catolicism, precum celelalte. Cea mai cunoscută personalitate a acestui cult este Dumitru Cornilescu, a cărui traducere a Bibliei este folosită de majoritatea protestanților români.

Date: Recensământ 2011. Realizat în QGIS și Inkscape