2014: Averile candidatilor

După cum știm, legea obligă candidații să depună declarații de avere în momentul în care se înscriu în cursa electorală. Deși sunt ușor de găsit, pe saitul BEC, modul de prezentare face dificilă compararea datelor de acolo. Un tabel cu 10 terenuri mici poate lăsa impresia că un candidat X e mai bogat decât un alt candidat Y, cu un singur teren în tabelul din declarație, deși acel unic teren poate fi de 5 ori mai mare decât cele 10 însumate ale candidatului X. Din acest motiv am creat o serie de hărți ce ajută la o comparare vizuală rapidă a datelor din aceste declarații.

Poziționarea candidaților pe hartă s-a făcut în funcție de locul nașterii, mai puțin la Elena Udrea, mutată mai spre sud pentru nu se suprapune cu elementele aferente lui William Brânză, și candidații bucureșteni, care au fost tratați separat în dreapta.

Terenuri

Harta 1:Terenuri. De menționat că e vorba de o comparație a suprafețelor, nu a valorii terenurilor. Iese în evidență Elena Udrea, ce are peste 42 de hectare de terenuri agricole în județul Călărași, și, în mai mică măsură, Teodor Meleșcanu, la categoria „păduri”.

Cladiri

Harta 2: Clădiri deținute. Din nou, o comparație a suprafețelor. La fel ca mai sus, la proprietățile deținute în cotă-parte sunt calculate doar cotele titularului. De exemplu la o casă de 100mp unde candidatul are o cotă parte de 1/4, s-a luat în calcul doar 1/4 din suprafață, adică 25mp.

De remarcat și absența candidaților Mirel Mircea Amariței și Corneliu Vadim-Tudor de pe primele două hărți, ei neavând terenuri și clădiri în nume propriu.

Conturi

Harta 3. Activele financiare, însumate în euro. Călin Popescu-Tăriceanu domină în această categorie, cu aproape 600.000 € în diverse conturi, depozite și fonduri.

Pentru convertire am folosit ratele date de Google în 26.09.2014, și anume 4,4061 lei/euro, 1,2717 dolari/euro, 0.7809 lire sterline/euro și 1,2073 franci elvețieni/euro (cel puțin cred că e vorba de franci, fiindcă abrevierea folosită de Teodor Meleșcanu era „Sfr” [sic!] – de la „Swiss franks” presupun – în loc de codul CHF). De asemenea am asimilat asigurarea de viață a Monicăi Macovei cu categoria 3 de active „fonduri de investiţii sau echivalente, inclusiv fonduri private de pensii sau alte sisteme cu acumulare”.

Diverse

Harta 4: Activele de mai sus, comparate cu bunurile de valoare deținute (bijuterii, tablouri, etc.) precum și datoriile. În timp ce Dan Diaconescu domină la capitolul bunuri, având în posesie bijuterii în valoare de 400.000 €, iar Tăriceanu, cunoscut pasionat de mașini de epocă, la numărul de autoturisme deținute, în ceea ce privește datoriile, William Brînză este fruntaș, având datorii în valoare de 650.000 €.

VenituriHarta 5: Veniturile anuale pe familie (candidat+soț/soție, unde e cazul). Există 6 candidați necăsătoriți și 8 căsătoriți. În cazul celor căsătoriți, în două gospodării domină veniturile soției (Victor Ponta și Gheorghe Funar), în 5 veniturile soțului, și într-unul singur veniturile sunt relativ egale (Klaus Iohannis).

Primii în această categorie sunt Elena Udrea, unde avem la „alte venituri” suma de 460.000€, reprezentând „sulta conform actului de partaj […]” și William Brînză, care realizează 19.125 €/lună (adică aproape 230.000 €/an) din chiriile unor societăți comerciale.

Pe ultimul loc este Dan Diaconescu, ce declară un venit net de 18.000 lei/an ( adică 4.085 €/an), dar e posibil ca ceilalți să fi declarat venitul brut, deci suma lui Dan Diaconescu să fie mai mică cu vreo 50% (estimare ex burtis, că nu mă pricep la contabilitate).

Pe lângă cele de mai sus, mai exista capitolul „Plasamente, investiţii directe şi împrumuturi acordate”, însă, fiind vorba de un subiect la care nu mă pricep, nu m-am încumetat să încerc să compar date.

Datele au fost culese manual de mine, din declarațiile de avere depuse la Biroul Electoral Central, iar hărțile au fost realizate toate în QGIS cu un pic de post-producție în Inkscape.

Advertisements

Raialele turcesti din tarile romane

Raiá, raiale, s. f. 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești. 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească, datori să le plătească tribut. – Din tc. rāyā

Din nou, o hartă pentru Wikipedia, despre raialele turcești din Moldova și Țara Românească, un fenoment descris mai pe larg într-un articol excelent, ce merită citit în întregime:

„După ocuparea Bulgariei şi a Dobrogei, turcii au [stabilit] pe malul stâng al fluviului o serie de capete de pod, puncte de sprijin pentru noi cuceriri. În interval de peste un secol, ei au ocupat, în etape, cetăţile: Turnu, Giurgiu, Brăila, Chilia, Cetatea Albă şi Tighina. Devenite cetăţi de margine turceşti, acestea au fost întărite cu garnizoane puternice. Pentru întreţinerea garnizoanelor, turcii au adăugat fiecărei cetăţi un teritoriu cu un număr mai mare sau mai mic de sate (Turnu, de pildă, avea trei sate, Giurgiu circa 25, Brăila cam de două ori atâtea), pe care le-au pus sub administraţie turcească. Aceste teritorii au format marginile militare ale imperiului, numite raiale sau, cu un termen militar, serhaturi, adică cetăţi de margine.[…]

Legăturile paşei de Silistra cu ţările române erau mult înlesnite de raialele de la Dunăre, care constituiau pentru turci porţi deschise, prin care se putea pătrunde cu uşurinţă pe teritoriul ţării. Pe lângă această importanţă strategică, ele au servit timp de secole ca refugiu nemulţumiţilor din ţară şi au fost focare de intrigi şi uneltiri, prin care se întreţinea în ţările române – cu încurajarea autorităţilor turceşti – o permanentă stare de nesiguranţă, ceea ce uşura mult stăpânirea acestora de către Poartă. În sfârşit, prin aşezarea lor la vadurile principale ale Dunării, ele îndeplineau o importantă funcţiune economică, servind, pe de o parte, drept antrepozite pentru aprovizionarea cetăţilor de la Dunăre şi a capitalei Imperiului, iar pe de altă parte, datorită îndrumării comerţului românesc către sud, asigurând tezaurului turcesc importante venituri din vămi. Domnii români ţineau în fiecare raia de pe teritoriul ţării câte un agent diplomatic numit capuchehaie, care făcea, în numele lor, legătura cu comandanţii respectivi.”