Exporturile pe anul 1839

Un grafic ce continuă seria vizualizărilor privind Valahia secolului XIX: un treemap al exporturilor pe anul 1939 și un tabel al prețurilor unitare de atunci, în unitățile vremii, respectiv în unități contemporane.
Export_List

Versiuni altrernative: În limba engleză și Tabelul cu prețurile fără treemap.

Datele sunt, la fel ca data trecută, din Anuarul Prințipatului Țării Românești – 1842 (via TR). Grafice realizate în Excel (extensie Treemap) și Inkscape.

Capitalele Tarilor Romane medievale

Capitale „Ţărilor Române” în perioadele în care erau entităţi de sine stătătoare şi nu provincii subordonate direct. Astfel, Clujul nu apare pentru că a fost capitala Ardealului în perioada în care „Marele Principat al Transilvaniei” era o parte componentă a Imperiului Habsburgic, condus de un guvernator numit de împărat, spre deosebire de perioada anterioară, de vasalitate otomană, când era un stat în linii mari de sine stătător. La fel și cazul Despotatului Dobrogei versus Pașalâcul Silistrei.
CapitaleTR
„Ţări române” are aici sensul de state medievale ce azi intră în componenta României, fără aluzie la etnia dominantă sau majoritară, având în vedere că Despotatul Dobrogei era un stat bulgar, iar elita conducătoare a Transilvaniei era maghiară.
Creat cu GIS și Inkscape.

Bugetul pe anul 1842

Diagramă treemap, utilizată des în ilustrarea datelor economice (importuri/exporturi, etc), cu bugetul Valahiei pe anul 1842. Datele sunt din Anuarul Prințipatului Țării Românești via blogul Tipărituri Românești.
TR1842Câțiva termeni (via DEXonline):

  • capitație – impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de contribuabil
  • dajdie – impozit, dare, bir
  • mazil – (conform anuarului) „privilegiați care se trag din nobleța cea mică”, adică mica nobilime
  • șanal (sau șenal) – parte navigabilă din albia unui curs de apă, a unui canal
  • seu – grăsime animală obținută din țesuturile grase ale bovinelor, ovinelor și cabalinelor, întrebuințată în industrie și, mai rar, în alimentație
  • cerviș – grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și întrebuințată în alimentație
  • mezat – vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație.
  • ștab – stat-major
  • scutelnic – țăran scutit de plata birului domnesc în schimbul unor obligații suplimentare față de proprietarul moșiei
  • poslujnic – slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări
  • contracciu – persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar.
  • simbrie – răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat; salariu, leafă

Grafice realizate în Excel (extensie Treemap) și Inkscape.

Limbile minoritatilor: Legea lui 20%

Una din legile care a intrat iar în atenția lumii – datorită sentinței cu plăcuțele de la Cluj – este cea a administrației publice locale (215/2001), și anume părțile care conferă drepturi lingvistice minoritățior naționale (inscripții și informații biligve). Merită evidențiată o problemă ciudată a acestei legi: prezumția că „20% etnia X” înseamnă și „20% limba maternă aferentă etniei X”, adică o lege pe probeme lingvistice gândită în termeni etnici.

Prezumția duce la situații interesenta: șapte comune unde avem peste 20% vorbitori de limbă maghiară (grație șvabilor sau romilor maghiarofoni), deși nu toți sunt etnici maghiari, prin urmare nu există facilități în limba maghiară, sau situația opusă, a comunei Tileagd din Bihor, unde avem drepturi lingvistice din cauză că numărul etnicilor maghiari depășește pragul legal de o cincime, cu toate că există mai puțin de 20% vorbitori nativi de maghiară.
Maghiari_20_fTotuși, dacă în cazul maghiarilor/maghiarofonilor sunt puține unități administrativ-teritoriale ciudate, în cazul romilor, populație puternic asimilată lingvistic, situația e destul de bizară. Din 138 unități administrativ-teritoriale unde limba romă este (sau ar trebui să fie) utilizată în administrația publică, doar în 47 există peste 20% care și-au declarat limba maternă ca fiind romaní. Există 91 de comune și orașe unde limba romani e sub 20%, de multe ori lipsind cu desăvârșire.

Romi_20_f

Și dacă tot suntem la legea lui 20%, haideți să facem un exercițiu de imaginație. Să ne imaginăm că România nu are limbă oficială la nivel național, ci lucrurile se decid la nivel local: etnia ta are 20% din populația comunei/orașului, ai dreptul să folosești limba maternă. Un fel de egalitarism radical între toate etniile țării. Iată care ar fi unităție administrativ-teritoriale în care limba română n-ar avea statut oficial în acest caz:
Romani_20_f

Hărți create în QGIS+Inkscape.

Magyarország: államfõk (Ungaria: Sefi de stat)

A magyar államfők szülőhelyét jelképező térkép, egy hasonlo román térkép után. A kommunista rendszerben két államfő volt igazábol: a jogszerint (Kormánytanács/Elnökí tanács elnőke) és a de facto vezető (a Munkáspárt főtitkára például).
HU_Heads_huHărți create pe modelul celui românesc. Având în vedere că principalul subiect generat de acea hartă a fost reprezentarea slabă a transilvănenilor printre șefii de stat (era înainte de alegerea lui Johannis), am fost curios să văd dacă Ungaria stă mai bine la acest capitol.
HU_HeadsQGIS + Inkscape. Date de pe Wikipedia Engleză și Maghiară

Harta austroungară via: „MPIDR [Max Planck Institute for Demographic Research] and CGG [Chair for Geodesy and Geoinformatics, University of Rostock] 2012: MPIDR Population History GIS Collection (slightly modified version of a GIS-File by Rumpler and Seger 2010) – Rostock. Rumpler, H. and Seger, M. 2010: Die Habsburgermonarchie 1848-1918. Band IX: Soziale Strukturen. 2. Teilband: Die Gesellschaft der Habsburgermonarchie im Kartenbild. Verwaltungs-, Sozial- und Infrastrukturen. Nach dem Zensus von 1910, Wien.”

Localitati cu nume de sefi de stat comunisti

O continuare firească a postării precedente, iată două hărți cu aproape toate localitățile ce au purtat numele unor șefi de stat comuniști. Stalingrad și Leningrad sunt poate cele mai cunoscute, dar au existat zeci de „Leninscoe”, „Leninski” și „Lenino” în fostul spațiu sovietic, inclusiv un „Gheorghiu-Dej” în Rusia.
Final_1Deși multe din satele și cătunele cu astfel de nume au rămas așa în Rusia, Ucraina și Belarus, orașele mari au fost redenumite, unele în valul de destalinizare, apoi după căderea comunismului.
Final_2Dimensiunile localităților sunt în principiu proporționale cu populația. Sursă date: Wikipedia Rusă și Yandex. Realizat în QGIS și Inkscape.

PS. 5.II.2015 – Completat hărțile cu Gottwald și Chioibalsan

Localitati cu nume de personalitati

Există o serie de oiconime (nume de așezări umane) care, fiind nume de persoane, se potrivesc ca nuca-n perete pentru a denumi localități. Nu mă refer la nume de tip Petrești sau Mihăileni sau chiar Hristoforovca, care fac trimitere la vreun fondator, fie el țăran sau boier, ci la nume de tip Ion Popescu, luate pur și simplu și date unor localități, în ideea în care Popescu e un personaj important al istoriei naționale. Există o artificialitate în genul ăsta de oiconim, la fel cum există nume de tip „Unirea”, „1 decembrie” sau „Pervomaiscoe” („1 mai” pe rusește, întâlnit dincolo de Prut), mai rare la noi, dar mai frecvente în Moldova.

De curiozitate, am ilustrat atât distribuția acestor gen de nume, cât și frecvența lor. Mai jos se pot vedea cele mai frecvente 25 de astfel de nume, iar pentru graficul complet dați click aici. Domină personajele centrae din cărțile de istorie națională.
25Și distribuția lor în teritoriu e interesantă. Se pare că principalele zone cu astfel de denumiri sunt Dobrogea și Bărăganul, urmate de părțile centrale ale Moldovei de dincoace de Prut, dar sunt surprinzător de puține în Ardeal. E de înțeles oarecum de ce Dobrogea și județul Brăila au multe astfel de denumiri, având în vedere că multe localități aveau nume turcești, datorate stăpânirii otomane directe. Nu sunt sigur de ce Ialomița și Călărași sunt în aceeași situație, dar e posibil să se datoreze unor eforturi de a întemeia localități noi în perioada modernă, zona fiind probabil slab populată.

Pe de altă parte, sunt puține nume de personalități istorice în Republica Moldova, dar, cum e menționat și în acest articol impulsiv, sunt multe cu caracter „ideologic” ce fac trimitere la trecutul sovietic: „Sovietscoe”, „Lenin”, „Crasnoarmeiscoe” (Armata Roșie), „Crasnîi Octeabri” (Octombrie Roșu) sau, preferata mea, „Crasnaia Besarabia” (Basarabia Roșie), ultimele două dincolo de Nistru.

Merită menționate și cele mai cunoscute exemple din România de orașe botezate după personalități comuniste. Orașul Ștei era cândva „Dr. Petru Groza”, Onești era „Gheorghe Gheorghiu-Dej” și, cireașa de pe tort, orașul Brașov care în anii 50 era „Orașul Stalin”, iar imediat lângă, aveam „Poiana Stalin”. Și sectoarele Bucureștiului au avut denumiri la fel de frumoase, inclusiv un sector „V. I. Lenin” (vezi articolul de pe Rezistența Urbană).
Maps

Lista localităților care au avut nume de persoane, dar care între timp au fost schimbate a fost întocmită în mare parte folosind datele din Decretul nr. 799 din 1964 privind schimbarea denumirii unor localități. „Lascăr Catargiu”, „Filimon Sîrbu”, „I.C. Frimu” și „Fotin Enescu” au fost marii perdanți ai acelui val de redenumiri.

Programe folosite: Excel, QGIS și Inkscape.

Vezi și: Nume de cinematografe și Nume de străzi redenumite