Tag Archives: QGIS

The curious case of Romania’s Gheorghe Doja streets

Having streets in Hungary named after a Hungarian historical figure is nothing unusual. It’s by no means that unheard of to have streets in neighboring countries bear said name, provided  that we’re talking about areas where ethnic Hungarians make up a significant slice of the population. But what sets Dózsa György apart is that his name was used to christen street all across Romania, including many town where few, if any, Hungarians have lived. A weird relic of early communist times, when revolutionary credentials were more important than national origin…

dozsa-doja-infographic

Made in QGIS and Inkscape.
Data: OpenStreetMap and the Romanian Permanent Electoral Authority

Romanian version: Link

Anti-burkini decrees

Surely, one of the most bizarre controversies this summer was (and still is) the whole anti-burkini debate going on in France. Regardless of the debate itself, one annoying feature of the way it is reported in the press is the lack of cartographic representations of the extent of the municipal bans. The following image tries to rectify this, and given that France’s top administrative court has just overturned the municipal decree of Villeneuve-Loubet, I doubt there will be any new additions to the list of municipalities:

Burkini Arret Municipal

Made in QGIS and Inkscape. Basemap source: OSM and Wiki Commons.

Mega Image Archipelago

MegaImageArchipelago

Mega Image is a series of convenience stores owned by the Dutch Delhaize Group. Bucharest + its suburbs, Ploiești, Brașov and Constanța are the only 4 urban areas that boast with 3 or more Mega Image stores, with a few more spread here and there around Bucharest, making their distribution highly localized, with their density within the capital being huge. It has become a running joke with Romania’s main satire-news site, 3% of their articles poking fun at the retail chain’s tendency to open one store next another, similar to the Lewis Black’s old “Starbuck’s next to a Starbuck’s” stand up.

MegaImageNR

The distribution of the stores outside the capital seems to follow the holiday habits of the native Bucharester. Outside the capital, they are found in Constanța, on the seaside, and on the Prahova Valley-Brașov area, in the mountains, both popular weekend getaway destinataions for folks in the capital. For most of the rest of us, Mega Image is just an obscure thing, people from the capital joke about, a Bucharest meme that hardly makes sense outside the capital.

My map is meant to represent the isolated patches of civilized land, where one is never too far from the presence of a Mega Image.

Made with QGIS and Inkscape. Inspired by this map.

Fenomenul “strada Gheorghe Doja”

TitleSebis2b

În localitatea Sebiș, din județul Arad, vizavi de primăria cea modernă, în miezul unui sens giratoriu unde asfaltul a fost de mult înlocuit cu pișcoți, se înalță o statuie cu o tânără domniță, simbolizând, probabil, un măreț ideal. Pe soclul statuii, trei de-o parte, trei de alta, se văd șase medalioane cu chipurile unor personaje de vază ale istoriei românești: Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanul, Avram Iancu, Horea, Decebal și… Dózsa György.

Secuiul Gheorghe Doja e un element interesant al istoriei românești, căci, la fel ca sărbătoarea de „1 Mai muncitoresc”, este lăsată moștenire de comuniști, da nu deranjează pe nimeni. A apărut în manuale în perioada lui Dej, că era bun și pe latura ideologică (era contra „moșierilor”), și pe cea pragmatică (dădea bine la minoritatea maghiară, curtată pe-atunci de comuniști). Când a venit perioada naționalistă a lui Ceaușescu, s-a trecut peste detaliul etniei, și s-a marșat doar pe partea ideologică, iar după ’89 a rămas din inerție. La urma urmei, noi știm că atunci când țărănimea se răscula în Ardeal o făcea contra „grofilor maghiari”, precum au făcut Horea, Cloșca și Crișan sau Avram Iancu, așa că și Gheorghe Doja, lider de răscoală, tot din același film trebuia să fie…

Doja Vertical
Hărți realizate în QGIS și Inkscape.
Date: OpenStreetMap și Autoritatea Electorală Permanentă

Cultele neoprotestante din Romania

Neoprotestanti
English version: Click here!
Prin termenul de „neoprotestant” se înțeleg acele culte protestante apărute pe teritoriul României începând cu secolul al XIX-lea și recunoscute oficial astăzi. Spre deosebire de occidentul anglo-saxon, unde n-a existat o separare clară între „paleoprotestanți” și „neoprotestanți”, pe teritoriul României au existat două valuri distincte de protestantism:

  1. cel inițial, de secol XVI, de unde avem bisericile protestante clasice: reformată (maghiară), unitariană (maghiară), luterană (cu două biserici, una săsească, și una maghiaro-slovacă), și
  2. cel modern, începând din secolul XIX, de unde avem cultele numite popular și „pocăite”.

În general, aceste culte sunt destul de similare, și multă lume nu face distincție între ele, însă, văzute din exterior, în linii mari, ele par să se distingă prin următoarele:

  1. Cultul baptist – Considerat de unii americani ca încadrându-se undeva la jumătatea drumului dintre protestanții „clasici” și cei „neo-”, este cel mai vechi cult „pocăit”, atât ca istorie proprie (a apărut prin secolul al XVII-lea) cât și ca prezență pe teritoriul României. Numele vine de la practica botezului la vârstă adultă.
  2. Penticostalismul – Cel mai numeros cult „pocăit” de la noi, și totodată cel cu cea mai rapidă creștere ca număr de adepți. Apărut în secolul XX ca o mișcare reformistă, pune accent pe „botezul cu Duhul Sfânt” și sunt cunoscuți pentru practica „vorbitului în limbi”. (Merită menționat faptul că această confesiune a avut o puternică răspândire și în rândul populației de etnie romă, și nu doar la noi. De exemplu, și comuna cu cea mai mare proporție de penticostali este una majoritar romă – 70% aparținând acestei etnii)
  3. Cultul adventist – numiți uneori și „sâmbetiști”, sunt cunoscuți pentru faptul că au ca zi sfântă sâmbăta și nu, ca alți creștini, duminica. Își au originea în mișcarea milenaristă a milleriților.
  4. Martorii lui Iehova – poate cei mai vizibili dintre neoprotestanți, sunt cunoscuți pentru că umblă din ușă în ușă cu revistele „Treziți-vă!” și „Turnul de Veghe”, pentru că îi spun Iehova divinității supreme și pentru faptul că sunt împotriva transfuziilor de sânge.
  5. Creștinii după Evanghelie – sunt ceea ce în engleză se numesc Plymouth Brethren, un cult apărut în Irlanda secolului al XIX-lea. N-au pastori plătiți, și au o organizare ecleziastică foarte descentrată, fără ierarhie.
  6. Biserica Evanghelică din România – poate cea mai interesantă dintre culte, dat fiind faptul că este unul în întregime autohton, desprinsă din ortodoxie, și nu din originară din catolicism, precum celelalte. Cea mai cunoscută personalitate a acestui cult este Dumitru Cornilescu, a cărui traducere a Bibliei este folosită de majoritatea protestanților români.

Date: Recensământ 2011. Realizat în QGIS și Inkscape

Armenii din Transilvania

English version below – Magyar verzió lenneb – Version française au bout

Acest infografic pornește de la conversațiile avute cu bunicul meu privind arborele nostru genealogic și faptul că bunica lui maternă era de etnie armeană, originară din Gheorgheni. Deoarece această stră-străbunică era clar dintr-un val armenesc anterior genocidului din 1915, am căutat să aflu mai multe despre istoria armenilor din Transilvania. Am găsit o poveste la fel de veche ca istoria țărilor române și mult mai interesantă decât mă așteptam, dar și foarte tragică, cu episoade succesive de suferință și refugiu.

Din păcate, documentarea mi-a demonstrat că și istoria acestei minorități suferă de aceeași boală de care suferă istoria generală Transilvaniei, și anume, distorsiunea prin omisiune și interpretările din prismă etnică (română sau maghiară). Câteva exemple: istoriile în limba română tind uite să menționeze faptul că armenii maghiarizați au avut de suferit din cauza unirii Transilvaniei cu România sau tind să evidențieze presiunile asimilaționiste („pentru că, nu-i așa?, și noi am suferit de asta”); istoriile în limba maghiară tind să uite presiunile asimilaționiste (austriece, culmea) asupra armenilor, și tind să menționeze doar episoadele negative (pogromurile) din istoria armenilor în Moldova, înainte de refigiul în Transilvania, nu și momentele când voievozii (Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare) i-au primit cu brațele deschise. Practic, românii încearcă să uite dimensiunea maghiară a acestei minorități, maghiarii încearcă s-o scoată în evidență.

Versiunea în română:Infographic Arm RO

Magyar verzió:
Infographic Arm HU

English version:
Infographic Arm EN

Version française:
Infographic Arm FR

Fontul folosit în titluri se poate găsi, in format .svg, aici.

Harta atentatelor Statului Islamic

O hartă a atentatelor întreprinse de Statul Islamic și organizații afiliate, de la proclamarea „Califatului mondial” încoace (29 iunie 2014), respectiv alte atentate teroriste. Dimensiunea cercurilor corespunde numărului de morți. Atentatele întreprinse de organizațiile afiliate apar în gri înainte ca organizația să jure fidelitate lui Abu Bakr al-Baghdadi (liderul „Statului Islamic”) și în roz după depunerea jurământului.

English version:
DaeshEN

Version française:
DaeshFR

Sursă date: Wikipedia (2014 și 2015). Realizate în QGIS și Inkscape

Localitati cu nume secuiesti

Nu există Ținutul Secuiesc.
Dar…
Există Odorheiul Secuiesc. Și Cristurul Secuiesc, și Târgu Secuiesc. Și Săcueni, și Săcuieni, mai multe. Și o Secuia în Vaslui și un Secui în Dolj. Și câteva zeci de localități secuiești cu prefixul „Székely-” care la românizare n-au mai primit particula „Secuiesc” la final. Chiar și un Szekelburg nemțesc (pe românește Miercurea Ciuc) și un Sekule slovac.
Ba și un fost județ „secuiesc” în Muntenia.
Conform hărților de mai jos:
Siculonime_Ro

Magyarul:
Siculonime_Hu
QGIS/Inkscape

Katanga din România

Katanga este numele unei provincii foarte bogate în resurse din Republica Democrată Congo (fosta Zair), care la începutul anilor ’60 și-a declarat independența. În urma unui conflict armat, provincia separatistă a fost reintegrată în fosta colonie belgiană.

Katanga (sau Catanga) este totodată numele, mai mult sau mai puțin oficial, al unor cartiere din multiple orașe românești. Surprinzător de multe, și înclin să cred poreclele acestor cartiere vin de la o combinație de factori:

  • mediatizarea conflictului din Katanga în România socialistă, fiind vorba de un conflict iscat în contextul procesului de decolonizare
  • cartierele respective posibil să fi fost construite tot prin anii ’60
  • în general vorba de cartiere sărace, deci „necivilizate”, „de lumea a treia” ce atrage de la sine comparația cu Africa
  • și, legat de punctul precedent, pare de multe ori să fie vorba de cartiere cu populație semnificativă de etnie romă, „populație de culoare” cum s-ar zice.

Katanga
Câteva extrase din articole găsite online:

Mătăsari (jud. Gorj) – Cartierul Catanga din localitatea Mătăsari a devenit o zonă fantomă în ultimii 10 ani. Seamănă cu oraşele din vestul sălbatic, doar că în loc de saloane cu uşi ruginite sau din lemn putred, îţi „delectează” privirea blocuri pline de funingină pe la geamuri, câini vagabonzi, mizerie şi oameni din a căror privire a dispărut de mult orice speranţă pentru un viitor mai bun

Victoria – Este cartierul uitat complet de aleşii locali unde mizeria domină pretutindeni. „La noi în cartier nu se coseşte, nu se face curăţenie, iar blocul de nefamilişti de pe strada Oltului nr. 44 este un focar de infecţie.”

Turnu Măgurele – articol intitulat: „Catanga – cartierul vitregit de civilizaţie”

și preferata mea:

BrăilaUn bărbat a fost rănit și două mașini au fost distruse, în această noapte, în municipiul Brăila, dupa o bătaie ca-n filme, cu bâte, răngi și topoare, între o grupare de cartier din Chercea și una din Catanga. Un grup de bărbați din Chercea, conduși de Bulgaru, a intrat în cartierul Catanga, aproape de miezul nopții…

Harta socialistã a judetului Saac

Un exercițiu de imitație pe care doream să-l întreprind de ceva vreme. Există un stil de hărți ale județelor Republicii Socialiste România (link exemple), create cândva între 1968-1981, și de când am aflat de existența fostului județ Saac (sau Săcuieni), am zis că și acest județ merită o astfel de hartă, deși a fost desființat în 1829 1845.
Judetul Saac stil 60s
Având în vedere că fostul județ Saac a fost împărțit între Prahova și Buzău, orașele de pe teritoriul său au rămas destul de subdezvoltate. Orașul Mizil este cel mai mare, la 14.000 de locuitori, și nu există nici un municipiu. Judecând după poziția geografică și căile de comunicare rutiere, aș zice că orașul Urlați – azi pe la 10.000 de locuitori – ar fi fost într-o poziție mai bună să se dezvolte și să preia funcția de reședință de județ.

În ceea ce privește județele vecine, am păstrat județele existente în perioada interbelică. Și pentru că „Județul Trei Scaune” sună mai mișto decît „Covasna”.

Realizat în QGIS