Asimilare în România

Potrivit înțelepciunii populare, limba este una din elementele definitorii ale identității etnice. Vorbești ungurește, ești ungur, vorbești românește, ești român, nemțește, ești neamț, ș.a.m.d. Acum ceva vreme am adus sumar în discuție faptul că există o discrepanță intre limbă și etnie în România. Cum se poate vedea de pe graficul de maj jos, minoritățile – excepție cea maghiară și chineză – tind să aibă un număr mai mic de vorbitori de limbă matern decât indivizi care se identifică cu acea etnie. Altfel spus, deși se asimilează lingvistic, renunță mai greu la identitatea etnică.
Limba română ocupă poziția dominantă în societate, și astfel, asimilarea lingvistică are loc în favoarea acestei limbi. Putem deci să ne așteptăm ca în majoritatea unităților administrativ-teritoriale ale României vorbitorii de română să depășească numărul etnicilor români. Excepții notabile sunt Ținutul Secuiesc, Partiumul (Satu Mare și nordul Bihorului), unde majoritatea populației este maghiară, sau cel puțin maghiarofonă, astfel încât limba de maximă utilitate rămâne limba maghiară, respectiv nord-vestul județului Suceava, unde pare să fi avut loc o asimilare etnică, fără una lingvistică (etnicii ucrainieni au adoptat identitatea etnică românească fără a renunța la limba maternă).
Pentru a înțelege zonele de maximă discrepanță între români și română, trebuie să trecem la harta diferenței dintre romi și limba romani (țigănească). Romii au un grad mare de asimilare lingvistică – sub jumate nu mai vorbesc limba -, și nu doar la noi ci și în alte țări europene (de exemplu gitanos din Spania au renunțat cu totul la limba romă).
Mai jos avem o comparație directă între zonele cu populație semnificativă de romi, respectiv de vorbitori de limba romani. Se poate observa că sud-vestul Banatului, sudul Olteniei, sudul județului Bihor, vestul Sălajului și județul Mureș minus Sighișoara sunt zone unde romii încă își păstrează limba, pe când în Muntenia, nordul județelor Sibiu și Brașov sau județul Satu Mare aceștia și-au pierdut în mare măsură limba, în favoarea limbii maghiare uneori, de cele mai multe ori însă în favoarea limbii române.
Asimilarea populației maghiare depinde foarte mult de ponderea pe care o are această etnie într-o anumită zonă. Avem mai mulți vorbitori de limbă mamaghiară decât etnici maghiari în Secuime și zonele de lângă, respectiv în Partium. În ambele cazuri avem o anumită proporție de maghiarofoni de etnie romă, dar în cazul județului Satu Mare, avem și o populație mare de șvabi sătmăreni care au renunțat la limba germană în favoare celei maghiare.
Dacă populația germană se asimilează în cea maghiară d.p.d.v. ligvistic, rușii-lipoveni, prezenți în Dobrogea și Moldova, o fac în cea română, mai ales în Delta Dunării.
Populația ucraineană este interesantă, pentru că la o distanță destul de scurtă avem cele două extreme: în județul Suceava asimilarea etnică (menționată mai sus), și în Botoșani asimilarea lingvistică. Într-o parte vorbitorii de limbă ucraineană se consideră români, în cealaltă, ucrainenii nu mai vorbesc limba ucraineană.

În ceea ce privește celelalte etnii, nicăieri diferența dintre limbă și etnie nu e mai mare de 5% din totalul populației unei unități administrativ-teritoriale.

Hărți realizate în QGIS și Inkscape, graficele în Excel. Date: recensământ 2011.