Tag Archives: Elections

Italy: Five Stars and the League – an analysis


Made with Python/Matplotlib, and Inskape after. Feedback welcome!


European parties on the political compass

Found an interesting set of data via Alexandre Afonso’s blog, called the Chapel Hill Expert Survey which “estimate[s] party positioning on European integration, ideology and policy issues for national parties in a variety of European countries. Questions on parties’ general position on European integration, several EU policies, general left/right, economic left/right, and social left/right are common to all surveys.” It has data for various years in the 1999-2017 period, and below are the various political families* mapped on the political compass:

EU Party 99-17 annotated

Made with python / matplotlib and assembled in GIMP.

*) – According to the explanations, political family here is not the EP Group or the Europarty but: “classification is primarily based on Hix and Lord (1997), except that we place confessional and agrarian parties in separate categories. Family association for parties in Central/Eastern Europe is based primarily on Derksen classification (now incorporated in Wikipedia), triangulated by a) membership or affiliation with international and EU party associations, and b) self-identification”.

Distance of Legitimacy within the EU

One oft repeated criticism of the European Union and its institutions is that they are too far away from the people. That unlike the national governments and parliaments, which are within reach of the electorate, the EU leaders are 4-5 steps away, too far, making them essentially “unelected bureaucrats” and not “politicians answerable to the people”.

While still having plenty of problems (like the low turnout rate at the Europarliament elections), the EU has improved a lot since the Lisbon reforms when it comes to democratic legitimacy. That’s why I often find that the “too removed from the people” argument is often based either on outdated perceptions vis-a-vis the way the Union functions, or on a lack awareness on just how complex some national democratic setups are when it comes to some of the EU members. Many Member States, especially big ones in the western side of the continent have comparably complex constitutional setups.

With this in mind, I felt a comparison of the EU side by side with its Member States (plus the 3 bigger EFTA members) is necessary, in order to show that the EU’s institutions are no more distant from the Electorate than the institutions of its member countries, the democratic legitimacy of which are far less often questioned.

Note. A government appointed by an indirectly elected Head of State, but answerable to a directly elected Parliament will be considered as being ‘indirectly elected‘ since it is the vote of confidence, rather than the nomination per se which gives it a democratic legitimacy. Otherwise one will be forced to consider Governments appointed by hereditary Monarchs as being ‘undemocratic‘.


Countries ordered by GDP.

Made in Inkscape.

What if: the EU had presidential elections like the USA?


Context: For those unfamiliar with the EP Groups, here is a quick rundown:
EPP – Center-Right, Pro-EU
SD – Center-Left, Pro-EU
ALDE – Liberal (in the European sense), Pro-EU
Greens-EFA – Greens and Regionalists
ECR – Conservatives, Soft Eurosceptic
GUE-NGL – Left to Far-Left, Soft Eurosceptic
EFD² (or EFDD) – Populist Right, Hard Eurosceptic
ENF – Far-Right, Hard Eurosceptic
NI – Others (outside groups)

The EU/USA analogy

There are two phenomena which converged towards the writing of this blogpost. First of, the recent US elections have put into question, yet again, the voting system used in electing the US president, where wining a majority of the votes can still leave one defeated.

Second, the recent Brexit referendum has stimulated discussions about patching up the real or perceived democratic deficits of the European Union, and one popular solution to this problem is the call for a directly elected European President. Given that the United States of America is often used as inspiration for Federalist proposals, I ran with this thought experiment.

What are Electoral Colleges

The US presidential elections are won by the candidate who wins the most “electors” on a winner-take-all-state system. That is to say, if candidate A wins the most votes in Texas, let’s say 56%, candidate A gets 100% of Texas’s 38 electors, not just 56%. The only two states that do not use “winner-take-all” are Maine and Nebraska (we’ll come back to these). There are 538 electors in total, 3 for DC and a number equal to the sum of its representatives (who vary according to population) and its senators (2 per state) for all the actual states.

Finding Electoral Colleges for the EU

The first problem with translating this system into the EU is finding the number of electors per each state. The “representatives” the EU system would be the MEPs (the ‘Members of the European Parliament’), but finding the number of “senators” is a bit trickier. The EU’s de facto Upper House of the Legislative is the Council of Ministers, which doesn’t have a fixed make-up. While it’s made up of a minister from each EU country, the minister in question varies depending on the subject of the legislation that needs to be voted on (i.e. if it’s legislation concerning internal affairs, the Council of Ministers is made up of each EU state’s “Minister of Interior/Home Secretary” – or equivalent). So a simple solution would be to add 1 elector to the number of MEPs.

QMV – a possible solution

One possibile alternative might be to take into account the Qualified Majority Voting (‘QMV ‘ for short) system of the Council of Ministers, and extract our “upper house electors” from there. Since the Lisbon Treaty, a passing vote requires a “majority of countries” (55% or 72% of them) representing a “majority of the population” (at least 65%) so there are no numbers to work with to get electors. Fortunately, up until 31 March 2017, countries can request a vote under the Nice Treaty’s system of QMV where each state had a fixed number of “voting weights”. So for example, the big 4 have 29 “weights” each, Spain and Poland 27, Romania 14, the Netherlands 13, and so on, all the way down to Malta’s 3, to a grand total of 345 “voting weights”.

So a possible solution for finding each state’s number of “electors” is to add up its number of MEPs with its number of “voting weights” from the Council of Ministers.

The easy way out

While the two examples above could make things interesting, truth is that just using the number of MEPs gives us about the same proportion of votes. See table further down.

The Belgian exception

Remember how Maine and Nebraska use a “per congregational district” system instead of a “per state system”? Given that Belgium is very polarized between its 2 main linguistic communities, I decided to apply a similar “per voting circumscription” system, and devolve the winner-take-all part to the 3 linguistic-communities/voting district.

I thought about doing the same for the French Overseas Territories voting circumscription, but given Frence’s centralist nature, I went with an “all in” approach.

Who won which state?

Now we get to the second part of the problem: applying our system to the 2014 European elections.

When people vote First-Past-The-Post versus Proportional Representation, voting patterns change, but since the European Elections are the only pan-European elections we have, I ran with the numbers of the 2014 EP elections. I took the the winner to be the europarty/coalition (basically EP Group) that got the most MEPs. When 2 or more groups had the same number of MEPs (as in the case of Cyprus), I took votes cast. Here is the result (as mentioned above, I used the numberof MEPs without any additions):

no. % no. % no. %
EPP 506 45.9 356 45.7 342 45.5
SD 228 20.7 165 21.2 160 21.3
ALDE 111 10.1 73 9.4 68 9.1
GUE-NGL 33 3.0 22 2.8 21 2.8
ECR 20 1.8 14 1.8 13 1.7
EFD² 102 9.2 74 9.5 73 9.7
ENF 103 9.3 75 9.6 74 9.9

Made in Inkscape. Inspired by the Fivethirtyeight’s Electoral College cartogram

A functional view of the European Union

One of the big problems of the EU seems to be that it’s difficult to understand how it works and who does what. The prevailing image is one of “Councils” and “Commissions”, each headed by a President of some sort. It doesn’t help that on top of that you have non-EU institutions that sound like they are part of the EU (the Council of Europe – a non-EU entity – versus the European Council and the Council of the European Union – both EU entities). Often infographics that try to explain the EU do little to help.

As such, the infographic below tries to approach the institutional framework of the EU a bit differently, by portraying institutions through theirs national analogies, and using a more varied vocabulary to explain the function of each “president” (for example, the “President of the European Parliament” can be thought of as the “Speaker of Parliament”). In essence, what each institution does is more important than what it’s called, and even if the analogies are imperfect (since, for example, the Commission has legislative attributes as well), they help better differentiate the institutions.


Made in Inkscape.

Referendum unire – 10 mai

Referendumul de unire cu Sînmartinul din 10 mai a fost, din păcate, invalidat. Rezultatele au fost, după cum urmează:

Scor peste medie (96%) am întâlnit în cartierele de pe deal, în Dorobanți, Calea Aradului și în Nufăru. Rezultate mai slabe în Centru, Velența, Ioșia parțial, dar mai ales în capătul cartierelor Podgoria și Episcopia Bihor.


Voturile nule par să se concentreze în jurul cetății, în special în Velența, estul zonei centrale de pe malul drept și sudul cartierului Orașul Nou, respectiv pe Splaiul Crișanei. Sporadic și-n Ioșia și Rogerius.2_NullPrezența la vot peste media de 19,69% s-a înregistrat în cartierele Oncea, Podgoria, Ioșia (zonele de case), Grigorescu, Cantemir și Nufăru. Cea mai slabă prezență la vot s-a înregistrat în Episcopia Bihor, zonă preponderent maghiară, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere că partidele politice maghiare nu prea agreau fuziunea. De altfel, alte zone cu populație maghiară semnificativă (Orașul Nou, Nicolae Iorga, Podgoria) au înregistrat și ele prezență sub medie.
3_PrezentaSursă date: BEM, via oradea.ro

Hărți create cu QGIS și retușate în Inkscape (titlu, legendă, etc.).

Prezidentiale 2014: Oradea – Turul 2

Și după turul I, a urmat invariabil și turul II. Începem, din nou, cu datele generale legate de vot:
Prezenta2Per ansamblu, distribuția e cam aceeași, dar peste tot cam cu 10% mai mare, cu maxime la secțiile 122-123 (centru), și 42 (str. Universității). Diferit față de turul I e faptul că minima s-a mutat de pe Calea Clujului în zona sudică a Orașului Nou (intersecție Decebal cu Sucevei) și s-au mobilizat puternic alegătorii din sudul Ioșiei, cartierul Europa și zona de case Cantemir – Muntele Găina.
Liste2Votul pe listele suplimentare este în linii mari la fel ca acum două săptămâni (maxima la Universitate), dar de data asta se evidențiază și secția de vot de lângă gară.
Urna2La votul cu urna mobilă, din nou, fruntașe sunt secțiile de vot unde pot face cerere cei din Penitenciarul Oradea, și procente mari se mai observă la secții de lângă spitale (zona străzii Magheru, pe Spitalului sau secția aceea din Rogerius, în imediata vecinătate a Spitalului de Copii). În schimb secția de vot de pe deal cu vot la urna mobilă de peste 10% este cam departe de Spitalul TBC, așa că explicație este probabil alta.

Și să vedem situația finaliștilor:
Iohannis2Klaus Iohannis a fost, desigur, câștigătorul, cu scor foarte bun în zona centrală (excepție cele două secții menționate anterior), la Universitate, pe dealuri, în Episcopia și Podgoria, dar și în capătul Căii Clujului. De remarcat că scorul minim din Oradea (53,8%) e foarte aproape de scorul mediu (54.4%) obținut la nivel național, și faptul că cel mai mic scor este mai mare de 50% înseamnă că sibianul a câștigat în absolut fiecare secție de vot din Oradea.
Dif_Tur_Iohannis2El a acumulat mai peste tot minim 20 de puncte procentuale în plus față de primul tur, dar pe alocuri cifra a ajuns la peste 50 de puncte. Nu e tocmai coincidență faptul că distribuția zonelor de unde Iohannis a câștigat multe voturi în plus în al doilea tur seamănă izbitor de mult cu distribuția voturilor maghiare din primul tur. Electoratul maghiar a migrat masiv spre Iohannis din motive destul de evidente (e ardelean și e minoritar) pe lângă faptul că oricum acest electorat are o lungă istorie de vot anti-„candidat PSD”. De altfel, județul cu cel mai bun scor pentru candidatul sas a fost Harghita, Sibiul nativ fiind abia pe locul doi.

Și apropo de locul 2, iată distribuția voturilor lui Victor Ponta:

Ponta2Similar cu primul tur, scor mare în zona Velența-Seleuș-Calea Clujului, în Ioșia și unele zone din Nufărul, dar și în cartierul Europa, bulevardul Dacia. Cele mai mici scoruri s-au înregistrat în Episcopia și Podgoria, zone preponderent maghiare.

Față de primul tur, Ponta a reușit în general să-și mărească scorul cu până la maxim 10 puncte procentuale. Doar într-o singură secție a reușit candidatul PSD să obțină un scor cu peste 10 puncte mai mare, iar în mai multe secții scorul obținut în al doilea tur a fost mai mic decât în primul. Probail asta se datorează prezenței mai mari la vot, oamenii mobilizați în plus fiind în general mai degrabă anti-PSD.

Vezi și: Oradea – Turul I.

Hărți create cu QGIS și retușate în Inkscape (titlu, legendă, etc.).

Judetul Lovistea si turul 1

Până BEC termină de numărat voturi și ajunge să pună la dispoziția publicului date din al doilea tur, să revenim un pic la turul 1 și regiunea Olteniei. Nu despre fraude vorbim, ci despre un județ care azi nu mai există: județul Loviștea.

Cine a aruncat o privire peste harta voturilor din turul 1 defalcat pe comune a putut să observe că în sudul țării, aproape fiecare unitate administrativ teritorială era colorată în roșu, dând fruntaș Partidul Social-Democrat, cu câte un pixel oraș/sat albastru ici-colo. Singura excepție a fost „Țara Loviștei”, care în secolul al XVII-lea forma un județ propriu, fiind ulterior absorbit de județul Vâlcea.


Depresiunea Loviștei face legătura dintre Sibiu pe de o parte, prin pasul Turnu-Roșu, și Râmnicu-Vâlcea pe cealaltă, prin pasul Cozia, și e posibil ca proximitatea geografică față de orașul lui Klaus Iohannis să fie responsabilă de scorul „de dreapta” de aici. Sau pur și simplu loviștenii sunt mai ocoși.

Județul Loviștea în Țara Românească a secolului 17

De altfel, nu e un lucru neobișnuit să vezi vechi hotare în hărțile cu distribuția voturilor, și oricât s-au dat comentatorii de ceasul morții că e diferență mare între Ardeal și Regat, acea diferență a existat mereu. Vezi: „Ungaria Mare și prezidențialele române

Un alt județ din sud de care probabil n-ați auzit e Județul Saac.

Hărțile create în Inkscape, prima incluzând elemente din această hartă.

Prezidentiale 2014: Oradea – Turul 1

First thing’s first: Datele generale despre vot.
PrezentaPrezența la vot a fost la nivelul municipiului Oradea de 48.47%. Se obsevă că la nicelul secțiilor de votare, în general prezența a fost între 40% și 60%, cu două excepții notabile: secția 42 și secțiile 122-123, unde prezența a ajuns la 67%-72%.  Următoarele 2 hărți explică aceste anomalii:

ListeSecția 42 iese în evidență în harta voturilor pe liste speciale. În perimetrul acestei zone se află Universitatea Oradea și căminele aferente, așa că nu e tocmai o anomalie faptul că peste o treime din voturile exprimate aici au fost pe liste.

UrnaSectiile 122-123 sunt în schimb fruntașe la votul cu urna mobilă, explicabil de faptul că în zonă se află Penitenciarul Oradea, unde alegătorii nu se pot deplasa până la secțiile de votare, așa că trebuie să vină muntele la Mahomed.

Voturile la nivelul urbei s-au împărțit după cum urmează:

ChartSă vedem deci Fruntașii:

PrimulCâștigătorul detașat în  Oradea a fost, evident, Klaus Iohannis, luând 138 din 143 secții de vot.  Spun „evident”, deoarece Iohannis Oradea este 1) oraș, 2) în Ardeal și 3) condus de un primar cu cotă mare de popularitate care e în același partid cu el.

Două secții de votare l-au avut ca funtaș pe Kelemen Hunor, ambele în Episcopia Bihor, zonă cu populație maghiară însemnată, iar Victor Ponta a câștigat o secție de vot în Velența-Seleuș, o zonă mărginașă, plus cele două secții din centru cu mulți votanți în pușcărie.
IohannisIohannis pare să fi adunat procente însemnate în zonele mai noi ale Oradiei, multe cu case construite după revoluție (Dealurile, în capăt la Nurăful, Tineretului) de noua „burghezie” sau cu votanți tineri (Universitate).
PontaÎn schimb Victor Ponta a avut rezultate bune în Velența-Calea Clujului, Ioșia, Nufătul I și unele zone din Rogerius, asta pe lângă secțiile 122-123 amintite mai sus. Evident e vorba de cartiere cu populație mai puțin înstărită.

Pe lângă Ponta și Iohannis, al treilea segment relevant de alegătorii orădeni este electoratul maghiar:
KelemenAl treilea clasat, cu 8,73% din sufragii, este candidatul UDMR, Kelemen Hunor, care a avut scor bun în zonele tradiționale: Episcopia Bihor, Podgoria veche și fâșia aceea care începe din parcul Bălcescu (fosta Rhédey), și merge spre nord-est, prin Orașul Nou, zona parcului Petőfi și cartierul Nicolae Iorga de pe deal.
SzilagyiSpre deosebire de alegerile anterioare însă, candidatul UDMR a avut competiție din partea PPMT-ului, prin persoana lui Szilágyi Zsolt, care a scos un scor mai mult decât decent de 3.18%, luând peste un sfert din electoratul maghiar.

Ba mai mult, după cum se vede în harta următoare, în două secții, candidatul PPMT a luat mai multe voturi decât candidatul UDMR.

Restul candidaților:

În ceea ce-i privește pe ceilalți, începem cu Monica Macovei. Scor surprinzător de mic la secția arondată Universității, având în vedere scorul bun obținut prin celelalte centre universitare. Probabil tipologia studentului de la Oradea este ușor altfel.

Scor bun obținut în zona centrală (Piața Unirii-Strada Mihai Pavel și parcul Petőfi) și bvd. Dacia.

MacoveiTăriceanu: un scor bun pe strada Spitalului, la Universitate și încă câteva secții de pe bvd Dacia, Ioșia veche și Cantemir.
TariceanuElena Udrea:
UdreaDan Diaconescu are cel mai bun rezultat în Velența-Seleuș-Calea Clujului, un fapt nu tocmai surprinzător având în vedere profilul social al zonei.
DDTVO ultimă hartă al candidaților PRM: Gheorghe Funar și Corneliu Vadim Tudor. Deși Vadim a avut un scor mult mai bum decât Funar, cei doi reprezintă cam același electorat, așa că meritau luați împreună. Zonele cu scor bun par să fie Ioșia și Calea Clujului, pe lângă alte câteva secții aruncate ici-colo.
Vadim FunarRestul candidaților au avut scoruri mult prea mici să merite cartați. Drept încheiere, o hartă a densității voturilor:
DensVezi și: Europarlamentare Oradea.

Hărți create cu QGIS și retușate în Inkscape (titlu, legendă, etc.).