Category Archives: Romania

The curious case of Romania’s Gheorghe Doja streets

Having streets in Hungary named after a Hungarian historical figure is nothing unusual. It’s by no means that unheard of to have streets in neighboring countries bear said name, provided  that we’re talking about areas where ethnic Hungarians make up a significant slice of the population. But what sets Dózsa György apart is that his name was used to christen street all across Romania, including many town where few, if any, Hungarians have lived. A weird relic of early communist times, when revolutionary credentials were more important than national origin…

dozsa-doja-infographic

Made in QGIS and Inkscape.
Data: OpenStreetMap and the Romanian Permanent Electoral Authority

Romanian version: Link

Advertisements

Romania: Education by ethnicity, religion and country of birth

The Romanian Census of 2011 has produced a lot of information regarding the country’s inhabitants. One such interesting statistic that I stumbled across is the level of education of the population (aged 10 or above) broken down by ethnic affiliation and by religious denomination, as well as that of foreign residents.

Romania Education Ethnicity 2
Ethnicity

Looking at ethnic breakdowns, one of the first things that is noticeable is that the numbers for Roma shift heavily towards the lower end of the spectrum. They are 10 times more likely to be illiterate (defined as “people who do not know how to write, but may or may not know how to read”), but also have higher than the national average “primary only” and “secondary only” education; while at the other end of the spectrum they are 18 times less likely to have a Bachelor’s degree.

While this “education deficit” of the Roma population is general knowledge, one interesting find in the data is that the Turkish minority has an almost similar skew towards the lower end of the spectrum (second highest rate of illiteracy, with more than 1 in 10 being illiterate, almost 8 times the national average), although the number of Turks with higher education is significantly higher (9.2%) than the Roma with such a degree (0.7%).

Interestingly enough, the other Muslim minority of Dobruja, the Tatars, are very different from the Turks. The overall numbers are close to the national average, with a slight skew towards the positive (a bit more higher-educated people, a bit lower numbers of people who cannot write).

On the other end of the spectrum (low illiteracy, very high levels of higher education) one finds the Jews (over half being college educated), the Armenians, and to a lesser degree the Greeks, the Italians and the heterogeneous “Other” group. What probably distinguishes these ethnic groups is probably their historic status as “mercantile minorities”, usually found in urban areas (cities usually have higher levels of education compared to the countryside).

While Serbs and Bulgarians tend to have a profile similar to ethnic Romanians, Ukrainians, Croats, Czechs and Slovaks tend to have higher rates than the national average in the ‘Secondary Education’ cathegory, while having lower rates at the extremes (college and no/primary education). This might be connected to them inhabiting mostly rural, mountainous areas.

Romania Education Religion 2
Religion

When it comes to religious breakdown, the highest numbers of people with primary education or less are Muslims (due to the low rates among Turks and Muslim Roma) and Pentecostals (a denomination which also has many Roma converts). But while Muslims have average levels of college education, college graduates of the Pentecostal persuasion are just a third of the national rate, with small rates of high-school graduates as well. Many evangelical denominations also display lower than average higher education graduation rates, such as the 7th Day Adventists, Jehovah’s Witnesses, the Plymouth Brethren but interestingly enough, not the Baptists or the Romanian Evangelicals.

The traditional Hungarian denominations (Roman-Catholics, Reformed, Unitarians and Evangelical Lutherans) on the other hand tend to display lower college rates but higher levels of secondary schooling, especially vocational training.

On the other end of the spectrum we find Jews and Armenians once again, together with Atheists and those who declared No Religion (the Romanian census treats the two options as distinct). This fits in the general trend of the worldwide irreligiosity being correlated with higher levels of education.

One last interesting quirk is the higher than average post-high-school education among the Greek-Catholics. Reasons for this might be either their tradition of being an important part of the Transylvanian-Romanian intellectual elite, or a more pronounced tendency of the intellectuals to revert back to the Greek-Catholic identity after the church was legalized again post-1989 (the Greek-Catholic Church was outlawed and its assets given to the Orthodox Church by the Communist authorities in 1948).

Romania Education Foreigners 2
Foreigners in Romania

The last visualization features roughly the same stats (minus rates of illiteracy and Bachelor’s only education) for people residing in Romania for more than 12 months at the time of the census.

The biggest surprise in the data is that all of the foreigners have rates of higher education above the Romanian average, with the notable exception of Tunisians, which are one percentage point below, which also displays a very rate of high-school-only educational level. Western Europeans, Middle Easterners, Ukrainians and first and foremost Americans all display levels of higher education at least twice as high as Romanian citizens.

This is probably due to the restricted levels of immigration, which have seen mostly „western expats” moving here due to work-related reasons, or the traditional „arab (medical) student” choosing to remain in the country after graduation.

Data: Romanian census of 2011
Made in LibreOffice Calc and Inkscape

Fenomenul “strada Gheorghe Doja”

TitleSebis2b

În localitatea Sebiș, din județul Arad, vizavi de primăria cea modernă, în miezul unui sens giratoriu unde asfaltul a fost de mult înlocuit cu pișcoți, se înalță o statuie cu o tânără domniță, simbolizând, probabil, un măreț ideal. Pe soclul statuii, trei de-o parte, trei de alta, se văd șase medalioane cu chipurile unor personaje de vază ale istoriei românești: Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanul, Avram Iancu, Horea, Decebal și… Dózsa György.

Secuiul Gheorghe Doja e un element interesant al istoriei românești, căci, la fel ca sărbătoarea de „1 Mai muncitoresc”, este lăsată moștenire de comuniști, da nu deranjează pe nimeni. A apărut în manuale în perioada lui Dej, că era bun și pe latura ideologică (era contra „moșierilor”), și pe cea pragmatică (dădea bine la minoritatea maghiară, curtată pe-atunci de comuniști). Când a venit perioada naționalistă a lui Ceaușescu, s-a trecut peste detaliul etniei, și s-a marșat doar pe partea ideologică, iar după ’89 a rămas din inerție. La urma urmei, noi știm că atunci când țărănimea se răscula în Ardeal o făcea contra „grofilor maghiari”, precum au făcut Horea, Cloșca și Crișan sau Avram Iancu, așa că și Gheorghe Doja, lider de răscoală, tot din același film trebuia să fie…

Doja Vertical
Hărți realizate în QGIS și Inkscape.
Date: OpenStreetMap și Autoritatea Electorală Permanentă

Cultele neoprotestante din Romania

Neoprotestanti
English version: Click here!
Prin termenul de „neoprotestant” se înțeleg acele culte protestante apărute pe teritoriul României începând cu secolul al XIX-lea și recunoscute oficial astăzi. Spre deosebire de occidentul anglo-saxon, unde n-a existat o separare clară între „paleoprotestanți” și „neoprotestanți”, pe teritoriul României au existat două valuri distincte de protestantism:

  1. cel inițial, de secol XVI, de unde avem bisericile protestante clasice: reformată (maghiară), unitariană (maghiară), luterană (cu două biserici, una săsească, și una maghiaro-slovacă), și
  2. cel modern, începând din secolul XIX, de unde avem cultele numite popular și „pocăite”.

În general, aceste culte sunt destul de similare, și multă lume nu face distincție între ele, însă, văzute din exterior, în linii mari, ele par să se distingă prin următoarele:

  1. Cultul baptist – Considerat de unii americani ca încadrându-se undeva la jumătatea drumului dintre protestanții „clasici” și cei „neo-”, este cel mai vechi cult „pocăit”, atât ca istorie proprie (a apărut prin secolul al XVII-lea) cât și ca prezență pe teritoriul României. Numele vine de la practica botezului la vârstă adultă.
  2. Penticostalismul – Cel mai numeros cult „pocăit” de la noi, și totodată cel cu cea mai rapidă creștere ca număr de adepți. Apărut în secolul XX ca o mișcare reformistă, pune accent pe „botezul cu Duhul Sfânt” și sunt cunoscuți pentru practica „vorbitului în limbi”. (Merită menționat faptul că această confesiune a avut o puternică răspândire și în rândul populației de etnie romă, și nu doar la noi. De exemplu, și comuna cu cea mai mare proporție de penticostali este una majoritar romă – 70% aparținând acestei etnii)
  3. Cultul adventist – numiți uneori și „sâmbetiști”, sunt cunoscuți pentru faptul că au ca zi sfântă sâmbăta și nu, ca alți creștini, duminica. Își au originea în mișcarea milenaristă a milleriților.
  4. Martorii lui Iehova – poate cei mai vizibili dintre neoprotestanți, sunt cunoscuți pentru că umblă din ușă în ușă cu revistele „Treziți-vă!” și „Turnul de Veghe”, pentru că îi spun Iehova divinității supreme și pentru faptul că sunt împotriva transfuziilor de sânge.
  5. Creștinii după Evanghelie – sunt ceea ce în engleză se numesc Plymouth Brethren, un cult apărut în Irlanda secolului al XIX-lea. N-au pastori plătiți, și au o organizare ecleziastică foarte descentrată, fără ierarhie.
  6. Biserica Evanghelică din România – poate cea mai interesantă dintre culte, dat fiind faptul că este unul în întregime autohton, desprinsă din ortodoxie, și nu din originară din catolicism, precum celelalte. Cea mai cunoscută personalitate a acestui cult este Dumitru Cornilescu, a cărui traducere a Bibliei este folosită de majoritatea protestanților români.

Date: Recensământ 2011. Realizat în QGIS și Inkscape

Armenii din Transilvania

English version below – Magyar verzió lenneb – Version française au bout

Acest infografic pornește de la conversațiile avute cu bunicul meu privind arborele nostru genealogic și faptul că bunica lui maternă era de etnie armeană, originară din Gheorgheni. Deoarece această stră-străbunică era clar dintr-un val armenesc anterior genocidului din 1915, am căutat să aflu mai multe despre istoria armenilor din Transilvania. Am găsit o poveste la fel de veche ca istoria țărilor române și mult mai interesantă decât mă așteptam, dar și foarte tragică, cu episoade succesive de suferință și refugiu.

Din păcate, documentarea mi-a demonstrat că și istoria acestei minorități suferă de aceeași boală de care suferă istoria generală Transilvaniei, și anume, distorsiunea prin omisiune și interpretările din prismă etnică (română sau maghiară). Câteva exemple: istoriile în limba română tind uite să menționeze faptul că armenii maghiarizați au avut de suferit din cauza unirii Transilvaniei cu România sau tind să evidențieze presiunile asimilaționiste („pentru că, nu-i așa?, și noi am suferit de asta”); istoriile în limba maghiară tind să uite presiunile asimilaționiste (austriece, culmea) asupra armenilor, și tind să menționeze doar episoadele negative (pogromurile) din istoria armenilor în Moldova, înainte de refigiul în Transilvania, nu și momentele când voievozii (Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare) i-au primit cu brațele deschise. Practic, românii încearcă să uite dimensiunea maghiară a acestei minorități, maghiarii încearcă s-o scoată în evidență.

Versiunea în română:Infographic Arm RO

Magyar verzió:
Infographic Arm HU

English version:
Infographic Arm EN

Version française:
Infographic Arm FR

Fontul folosit în titluri se poate găsi, in format .svg, aici.

Tinutul Secuiesc – analiza unei propuneri

English version below – Magyar verzió lenneb – Version française au bout

Pe data de 25 octombrie a.c., Consiliul Național Secuiesc a organizat o „iluminare a hotarelor Ținutului Secuiesc” cu „focuri de veghe”, pentru a delimita arealul care se dorește a fi, în cazul unei viitoare reorganizări administrative, o regiune distinctă. Evenimentul a avut puțin ecou în presă, fiind de importanță minoră și țara fiind preocupată în perioada aceea cu cazul Oprea.

Evenimentul este semnificativ însă pentru că avem pentru prima oară o delimitare clară a Ținutului Secuiesc ca proiect politic (până acum aveam tot felul de variațiuni din diverse surse mai mult sau mai puțin credibile, unele incluzând tot județul Mureș, altele incluzând scaunul medieval al Arieșului, ș.a.m.d.). Ce e și mai îmbucurător e că actuala propunere se suprapune perfect peste delimitarea comunelor și orașelor actuale, astfel, putându-se purcede la o analiză mai aprofundată a cuprinsului unei asemenea regiuni.

Infograficul de mai jos a apărut tocmai din dorița de a înțelege mai bine profilul Ținutului Secuiesc propus:

TinutulSecuiesc

Magyar verzió:
Szekelyfold

English version:
Szeklerland

Version française:
PaysSicule

Vita de vie in heraldica judetelor romanesti

Privire de ansamblu
O_Judete Vie-Vin

Ca prefață la un proiect mai amplu actualmente în lucru, împreună cu Bogdan de la Printre Vinuri am realizat un mic studiu al confluenței heraldicii cu viticultura. Fiind dintr-un județ pe a cărei stemă a apărut ciorchinele de struguri mai tot timpul era interesant de văzut cam care e situația la nivelul întregii țări.

În momentul de față, există două grupuri de județe cu stfel de steme: în vest Satu Mare-Sălaj-Bihor-Arad și în sud-est Vrancea-Buzău-Prahova, ambele zone cu o lungă tradiție în viticultură. O privire asupra situației din secolul al XIX-lea arată că și atunci aceleași două zone ieșeau în evidență, împreună cu o a treia zonă cu lungă tradiție: Podișul Târnavelor. Crișana e regiunea în care la un moment dat, în secolul al XIX-lea, s-a investit destul de mult și se exporta iar zona subcarpaților de curbură, Dealu Mare, e una dintre cele mai bune pentru vinuri roșii de la noi.

Astăzi
O_PostComunism Vin

O_PostComunism Vin ORAS

În mod tradițional, stemele județelor din Moldova și Țara Românească erau simple, conținând una-două elemente ușor identificabile. Unele au rămas până astăzi, ca de exemplu Gorj (un cerb), Dâmbovița (o căprioară) sau Iași (un cal), etc., pe când altele au devenit destul de complexe. Avem 3 județe care în acea perioadă trimiteau la tematică viticolă: Saac (sau Săcueni) în Muntenia – un butuc de vie –, respectiv Putna (un Bachus bând călare pe butoi) și Tecuci (un ciorchine) în Țara Moldovei, toate trei în zona aproximativă a Subcarpaților de Curbură. Județul Saac a fost desființat în 1845, iar butucul de vie a intrat pentru o vreme în componența stemei Prahovei.

În secolul al XIX-lea
Tarile Romane 1800 Vin

Ca o paranteză, în zona extracarpatică mai avem ținutul Akerman (Cetatea Albă), al Guberniei țariste a Basarabiei, unde găsim viță de vie în stemă. O dată cu includerea în teritoriul României, tematica rămâne, și chiar și astăzi, zona Bugeacului (zona de dincoace de Nistru a regiunii Odessa) încă are numeroase raioane pe a căror stemă apare vița de vie.

O_Basarabia vin

După 1918, noile steme județene transilvane s-au inspirat în mare parte din stemele anterioare, austro-ungare. În ceea ce privește vița de vie, acesta dispare doar de pe stema județului Cluj, și apare pe cea a Aradului. E posibil ca dispariția viței din zona Clujului să se datoreze efectelor filoxerei.

Ardealul în perioada austro-ungară
O_Ungaria Mare Vin

Filoxera a apărut la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX și e o insectă care ataca rădăcina viței de vie, planta uscându-se. Atactul a fost la nivel european, toata lumea a avut de suferit, și și la noi ea a distrus foarte multe plantații vechi, unele iremediabil. Clujul a suferit masiv de pe urma filoxerei (ca de altfel și Bihorul), dar e posibil ca unii factori precum existența uneor domenii în Bihor, Satu Mare sau Sălaj, unde diverși nobili au adus muncitori șvabi și au oferit scutiri de taxe lucrătorilor din viticultură, să fi permis județelor din Crișana să-și revină mai bine. De asemenea, extinderea orașului Cluj pe dealurile din jur a micșorat suprafețele unde se putea planta viță de vie.

În interbelic
O_Interbelic Vin

O_Interbelic Vin Oras

Între 1938 și 1968 județele dispar și sunt înlocuite cu ținuturi și apoi cu regiuni. Dacă stemele ținuturilor interbelice nu conțin reprezentări de struguri sau viță, regiunile din timpul comunismului nici nu par să fi avut steme. Ele reapar însă la câțiva ani după reforma administrativă din 1968, însă într-o formă ce reflecta ideologia vremii. Deoarece regimul își clama legitimitatea din păturile muncitoare (proletariatul și țărănimea), noile steme reflectau sectoarele industriale și agricole cu rol important în economia județului (deși uneori s-au incorporat elemente heraldice anterioare). Pe de altă parte, în perioada socialistă s-a și plantat multă viță, mergându-se pe randament mare pe hectar, în dauna calității, fiindcă se exporta mult vin. E posibil ca unele județe să încerce să-și arate locul fruntaș în acest sector prin heraldică, deși Moldova are o tradiție în producția de vin (în cantități semnificative) de multă vreme.

În zona Dobrogei mai observăm un fapt demn de menționat. Cu toate că Murfatlarul este un brand foarte cunoscut astăzi, viticultura în Dobrogea (modernă, nu vorbim de perioada antică) are un început relativ târziu și se dezvoltă puternic în comunism. Asta explică de ce partria Murfatlarului se manifestă în heraldică așa târziu.

În ceea ce priveșt Ardealul, deși județele ceaușiste nu includ și vechile județe Târnava Mare și Târnava Mică, vedem apariția ciorchinelui de struguri în stema județului Alba, județ ce include și extremitatea vestică a acestor vechi județe. De asemenea, comuniștii au incorporat și vechea stemă a Mediașului (o palma ce susţine un butuc de viţă-de-vie cu trei ciorchini) în noua stema municipală, fiind singurul municipiu din acea perioadă a cărei stemă trimite la viticultură.

În perioada post-decembristă se revine grosso modo la tradiția heraldică interbelică. Astfel reapare Bihorul, deși aici nu există nici un îmbuteliator, însă dispare Constanța, deși are una din cele mai mari suprafețe agricole plantate cu viță de vie. Totodată e posibil ca în Constanta, Vaslui, Iași, etc simbolul viței să fi dispărut și datorită privatizării, domeniul respectiv nemai fiind unul reprezentativ pentru țăranii din județ ci pentru un grup de afaceriști din județ, implicați sau nu politic. Fostele IAS-uri au ajuns private, în mâinile unor indivizi din sfera politică, si cei care au facut stemele s-ar putea să fi considerat că nu mai sunt reprezentative. Mai dispar județele Vaslui, Iași, Galați, în Moldova, Alba în Ardeal și Vâlcea în Oltenia.

În comunism
O_Comunism Vin

Hărți realizate în Inkscape. Steme preluate în general de pe Wikimedia Commons.

Katanga din România

Katanga este numele unei provincii foarte bogate în resurse din Republica Democrată Congo (fosta Zair), care la începutul anilor ’60 și-a declarat independența. În urma unui conflict armat, provincia separatistă a fost reintegrată în fosta colonie belgiană.

Katanga (sau Catanga) este totodată numele, mai mult sau mai puțin oficial, al unor cartiere din multiple orașe românești. Surprinzător de multe, și înclin să cred poreclele acestor cartiere vin de la o combinație de factori:

  • mediatizarea conflictului din Katanga în România socialistă, fiind vorba de un conflict iscat în contextul procesului de decolonizare
  • cartierele respective posibil să fi fost construite tot prin anii ’60
  • în general vorba de cartiere sărace, deci „necivilizate”, „de lumea a treia” ce atrage de la sine comparația cu Africa
  • și, legat de punctul precedent, pare de multe ori să fie vorba de cartiere cu populație semnificativă de etnie romă, „populație de culoare” cum s-ar zice.

Katanga
Câteva extrase din articole găsite online:

Mătăsari (jud. Gorj) – Cartierul Catanga din localitatea Mătăsari a devenit o zonă fantomă în ultimii 10 ani. Seamănă cu oraşele din vestul sălbatic, doar că în loc de saloane cu uşi ruginite sau din lemn putred, îţi „delectează” privirea blocuri pline de funingină pe la geamuri, câini vagabonzi, mizerie şi oameni din a căror privire a dispărut de mult orice speranţă pentru un viitor mai bun

Victoria – Este cartierul uitat complet de aleşii locali unde mizeria domină pretutindeni. „La noi în cartier nu se coseşte, nu se face curăţenie, iar blocul de nefamilişti de pe strada Oltului nr. 44 este un focar de infecţie.”

Turnu Măgurele – articol intitulat: „Catanga – cartierul vitregit de civilizaţie”

și preferata mea:

BrăilaUn bărbat a fost rănit și două mașini au fost distruse, în această noapte, în municipiul Brăila, dupa o bătaie ca-n filme, cu bâte, răngi și topoare, între o grupare de cartier din Chercea și una din Catanga. Un grup de bărbați din Chercea, conduși de Bulgaru, a intrat în cartierul Catanga, aproape de miezul nopții…