Românizarea oraselor din Transilvania

GIFO situație interesantă în momentul în care Transilvania a intrat în componența României a fost faptul că autoritățile românești aveau de-a face cu un teritoriu majoritar românesc per ansamblu, dar o populație urbană preponderent ne-românească, de regulă maghiară. Fenomenul nu este deloc singular. Ca să luăm un exemplu apropiat, vestul Ucrainei era majoritar ucrainean în mediul rural, dar majoritar polonez în centre urbane precum Lvov.

Între timp, peisajul etnic al orașelor s-a schimbat mult, parțial prin politici de românizare (atât în perioada regalistă, cât și în cea comunistă), și parțial prin procese naturale de asimilare (asimilarea naturală înspre etnia dominantă); și politici de urbanizare (mutarea sătenilor, în principal etnici români, la oraș).

Hărțile de mai jos analizează această tranziție a orașelor ardelene de astăzi. Dimensiunea bulelor e proporțională cu populația potrivit ultimului recensământ:1900

La începutul secolului 20, majorități românești aveau fie localitățile rurale ce aveau să devină orașe mai târziu, fie localități (astăzi) de dimensiuni medii. Aici avem de-a face cu orașe precum Blaj, Sebeș, Borșa, Caransebeș, Negrești-Oaș, Zărnești sau Petrila.
1920-1948O dată cu incorporarea Transilvaniei în Regatul României, localitățile care aveau o populație românească semnificativă încep să devină majoritar românești. Multe orașe fac tranziția în anii ’40, probabil sub impulsul modificărilor teritoriale din timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Astfel, o dată cu cedarea Ardealului de Nord către Ungaria, în 1940, are loc și o mișcare a românilor spre sud și a maghiarilor spre nord, și după terminarea războiului, a unor români înapoi spre nord, în orașe precum Bistrița, Sighet, Dej și Gherla, și a unor maghiari din aceste orașe și nu numai înspre Vest.

1956-1992În perioada comunistă orașele care fac tranziția spre o majoritate românească sunt mai degrabă cele din nordul Transilvaniei. În special zona din jurul Clujului, observat la recensământul din 1966. După „capitala Ardealului” în ’66, Oradea și Satu Mare sunt următoarele orașe mari care fac tranziția amintită, fapt consemnat la recensământul din ’77.
2002-2011După căderea comunismului numărul orașelor care trec la majoritate românească scade vertiginos. Târgu-Mureșul e ultimul mare oraș care devine majoritar românesc, în primul deceniu al mileniului III. Schimbarea regimului duce la încetărea politicilor de asimilare, iar „dezindustrializarea” din perioada tranziției post-decembriste oprește fluxul migraționist dinspre mediul rural.

AziUltimele orașe majoritar maghiare sunt cele din Ținutul Secuiesc plus câteva de pe granița cu Ungaria, ambele zone cu populație majoritar maghiară, chiar și în rural.

Pentru a percepe mai bine amploarea fenomenului, mai jos se poate vedea o hartă cu orașele care au făcut tranziția de la o minoritate românească la o majoritate în ultimul secol. Din 142 de municipii și orașe de azi, 100 erau majoritar neromânești în 1900. Azi au rămas 21.
Modificari

O comasare a hărților de mai sus:

Combi4

Hărțile sunt realizate în QGIS și Inkscape. Datele sunt luate din recensăminte, sintetizate în „Statistica etnică și religioasă a Transilvaniei” de Varga E. Árpád, disponibilă on-line.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s