Nume de localitati

1. -EȘTI1.-ești

Cea mai răspândită terminație a numelor de localități în România, inclusiv capitala, este sufixul „-ești”. Este o formă plurală a sufixului posesiv „-escu”, folosit ca terminație patronimică în trecut (Ionescu, Popescu), la rândul său provenit din latinescul „-iscus”. Se observă o răspândire puternică în zonele de deal ale Olteniei, Munteniei și Moldovei „noastre”, precum și în munții Apuseni (în mod oarecum surprinzător).

2. -ENI/-ANI2.a-eni-ani

A doua cea mai răspândită terminație este „-eni”, împreună cu înruditul „-ani”. Ambele sunt forme plurale ale terminației „-an”, provenit din sufixul adjectival latinesc „-anus”. Spre deosebire de „-ești”, „-eni” și „-ani” sunt bine reprezentați și dincolo de Prut.

3. -OV/-OVA/OVCA/-EVCA

3.ovca-evca-ova-ovUrmează o serie de sufixe de origine slavă, înrudite între ele. Terminația posesivă „-ov”, folosită și în patronimice slave, vizibilă în sudul țării, este cel mai probabil de influență bulgărească. Femininul „-ova” pare mai răspândit în zonele de sud vest, probabil sub influență sârbească, și Republica Moldova, sub cea rusească. Tot de influență rusească sunt sufixele „-ovca” și „-evca”, cu terminație diminutivală „-ca”. Spre deosebire de Moldova, în România există o singură localitate cu un astfel de prefix, Jurilovca, populată de ruși lipoveni.

4. -OARA/-IȚA
4.-oara-ițaTot slavon e și sufixul „-ița”, foarte răspândit în nume de localități și cursuri de apă (Bistrița, Reșița, Ialomița).

5. -ĂU/-EU/-OU
5.-ău-euTerminațiile „-ău” și „-eu” sunt frecvente mai ales în Ardeal datorită faptului că nume de localități ce se termină cu vocală mijlocie (o, ö) au tendința să devină diftongii de mai sus (precum numele Szabó->Sabău). „-ou” pare să aibă altă origine, judecând după distribuție.

Una din teoriile privind originea numelui Chișinău postulează o origine maghiară, asemănătoare cu a localității Chișineu-Criș (din ungurescul Kisjenő).

6. -ANCA/-IȘTE(A)

6.-iște-anca„-iște”, cu  forma articulată „-iștea”, este tot un sufix colectiv de origine slavă.  Interesant că forma articulată predomină în Regat, pe când cea nearticulată în Ardeal.

Terminația „-anca” e tot slavon, în general apare sub forma „-eanca”, dar există și localități precum „Ianca”.

7. -Ș/-ĂUȚI/-IOL/-OE
7.-ș-iol-ăuți-oePatru sufixe puternic regionale. În primul rând se observă concentrația ardelenească a localităților care se termină cu litera „-ș”. E vorba din nou de adaptări ale unor nume ungurești terminate în sufixul adjectival „-s”.

Apoi urmează două sufixe de origine slavă – „-ăuți” prezent în Bucovina (Rădăuți, Cernăuți) și -oe, pe filieră rusească, prezent în Republica Moldova.

„-iol” este de origine turcă, și este transformarea lui „-öl” în română, ca de exemplu „tekirgöl” în „techirghiol”, unde „göl” înseamnă „lac”.

8. -AR(I)

8.-ar.iSufixul „-ar”, cu forma plurală „-ari”, este unul care denotă meserii. Probabil multe localități cu acest sufix și-au primit numele de la meseria primilor săi locuitori.

9. -EL/-ȘOR/-UT
9. diminutive

„-el”, „-șor” și „-ut” sunt sufixe diminutivale, precum slavonescul „-ca” de mai sus.

10. -FALĂU/-TELEC/-CHIU/-HEI
10. ungurestiCâteva mai rare, tot de origine maghiară:

„falău”  de la „falú” („sat”),

„-telec” de la „telek” („parcelă de pământ”),

„-hei” de la „hely” („loc”), de multe ori în formatul „vásárhely” însemnând „(loc de) târg”. De exemplu „Târgu Mureș” s-a numit mai demult „Mureș-Oșorhei”. Pe lângă asta, numele localității Orhei din Republica Moldova vina tot din ungurește, de la „várhely”, „loc de cetate”.

„-chiu” e probabil de la localități al căror nume se termină în „k” și primesc un sufix adjectival „-i”.

11. SÂN-/SFÂNT-/SFINȚ-
11. SfintiPelângă sufixe am vrut să văd distribuția prefixelor cu sfinți.  Interesant că „Sân-”, moștenit pe filieră latină e folosit aproape exclusiv în Ardeal. „Sfinț” se găsește doar la Sfințești, în Teleorman.

Extra.

Deoarece nu eram sigur dacă multitudinea terminației „-ești” în Apuseni este reală sau se datorează doar faptului că sunt pur și simplu mai multe localități acolo în general, am decis să fac o hartă a frecvenței sufixului. Astfel, în fiecare unitate de suprafață (acel hexagon) am verificat cât % din totalul localităților se termină în „-ești”. Iată rezultatul.Frecventa hex

 Hărți realizate în QGIS, cu date disponibile on-line (geo-spatial.org și mapcruzin,com pentru localități, diva-gis.org pentru județe/raioane).

11 thoughts on “Nume de localitati”

  1. Felicitari pentru munca!
    O chestie interesanta pe care o observ este asemanarea dintre Tara Motilor si zona deluroasa a Tarii Romanesti care, probabil, denota vechile radacini ale romanilor in Muntii Apuseni.

    Like

      1. Daca observati, in Tara Romaneasca, prezenta terminatiei -esti corespunde zonelor de mosneni sau zonelor de locuire statornice unde oamenii aveau timpul necesar de fixare si de perpetuare a denumirii care era cel mai probabil erau luate de la un presupus intemeietor. Este cazul Bucurestilor care-si ia numele de la ciobanul Bucur; ma intreb daca n-ar fi devenit localitate importanta foarte devreme si-ar mai fi pastrat numele, date fiind si desele deplasari de populatie din zona Campiei Romane? Mai stia cineva ca localitatea a fost intemeiata de Bucur daca era distrusa in anul X de catre turci? Presupun ca asa se poate explica si “anomalia” din Muntii Apuseni dar fara a scoate din calcul predispozitia graiului respectiv pentru uzul anumitor forme verbale.

        Like

    1. Mulțumesc!
      Într-adevăr, interesantă zona aceea din Albania. Probabil e vorba de influență aromânească.

      Like

  2. Este falsă harta cu distribuția numelor de localități terminate în -ești din Moldova dintre Prut și Nistru. Nu știu de unde și-o fi colectat autorul informațiile, este posibil sa le fi luat dintr-o sursă în limba rusă (în care pot apărea deformate). Realitatea este ca sunt foarte, foarte numeroase, începând de la gura Prutului (Giurgiulești) sau a Nistrului (Olănești) și până în nordul extrem. La fel de frecvente sunt și în reg.Cernăuți (chiar dacă oficial au numele schimbate sau slavizate) sau chiar în Bugeac (Halilești, Dumitrești etc.).
    Mă nedumerește ”raritatea” lor și în alte zone, de pe teritoriul României de astă dată. Am impresia că au fost luate în calcul adesea doar numele comunelor nu și al satelor componente. Altfel nu vă de ce lipsește, de ex. Șerbeștii Vechi, lângă Galați, la vărsarea Siretului în Dunăre. În plus, pentru a avea o imagine completă ar trebui incluse și numele satelor înglobate de-a lungul timpului, multe având acest sufix colectiv.

    Liked by 1 person

  3. @Narcis
    Bucuresti nu-si ia numele de la ciobanul Bucur.
    Este un denumire straveche si inseamna Frumoasa. La fel Lacul Bucura (cel mai mare din Retezat) inseamna lacul frumos.
    Avem corespondenta cu albaneza> bukur = frumos

    Liked by 1 person

    1. Ok. Si terminatia -a de unde vine? Mai ales ca in limba romana, lacul/iazul/helesteul e de gen neutru… Si varful cu acelasi nume din zona, e si ala frumos? Sau cum de au ales romanasii, tocmai un cuvant ‘albanez’, sa exprime frumusetea, in conditiile in care aveau ‘frumoasa’ (termen latin care se regaseste si la portughezi (formosa) si la spanioli (hermosa) sau chiar ‘musata’, ca si la aromani, sau poate la moldoveni (au avut o dinastie cu numele asta, daca nu ma insel). Cum de aleg astia tot timpul termene care in limba romana nu inseamna ‘frumos’, ci altceva. Zic “tot timpul” pentru ca vad ca si povestea cu Bukur eshte prinde bine la public.

      Chiar nu se poate ca numele lacului sa vina de la o fata pe numele Bucura? Adica, explicatia cea mai simpla?

      Like

Leave a comment